FICATUL - O UZINĂ FANTASTICĂ!

ficatul - o uzina fantastica

FICATUL este cea mai mare glandă din organism (glandă mixtă - exocrină şi endocrină), considerat organ vital datorită rolului important în homeostazia organismului, prin cele peste 500 de reacţii biochimice care se desfăşoară aici, în acelaşi timp, permanent și funcţia exocrină - secreţia de bilă, excretată în vezicula biliară, unde este stocată şi eliberată apoi în intestin, participând la digestie.

Funcţia endocrină este reprezentaă de sinteza de hormoni, ficatul fiind în conexiune și cu alte organe importante. În ficat sunt secretaţi:
SOMATOMEDINA C, o proteină alcalină numită şi IGF1 (insulin like growth factor), cu importanță în creşterea oaselor lungi în copilărie, în relaţie cu hormonul de creştere secretat de adenohipofiză şi cu efecte anabolice la adulţi;

ANGIOTENSINOGEN (alfa- 2 globulină), în relaţie cu sistemul renină-angiotensină de la nivelul rinichilor (renina – angiotensinaza – este enzima care catalizează conversia angiotensinogenului în angiotensină -1, transformată la rândul ei în angiotensină -2, sub acţiunea enzimei de conversie pulmonară. Aceasta creşte volemia prin vasoconstricţie, este responsabilă cu determinarea senzaţiei de sete şi a secreţiei de aldosteron (mineralocorticoid secretat de zona glomerulară a corticosuprarenalei);

HORMON ANTIDIURETIC (ADH) secretat de neurohipofiză;

TROMBOPOIETINA (secretată în cantitate mai mică decât în rinichi), are rol în maturarea trombocitelor;

HEPCIDINA, o polipeptidă mică cu proprietăţi antimicrobiene, cu interacţiune în inflamaţie cu IL-6 şi cu rol cheie în intrarea  fierului în hemoglobina mamiferelor. În inflamaţia din artrita reumatoidă, de exemplu, concentraţia hepcidinei creşte, cauzând sechestrarea fierului în macrofage şi ducând la scăderea sideremiei. 

Iată, numai prin funcţia endocrină, câte conexiuni funcţionale şi metabolice există între ficat şi glandele endocrine din sistemul nervos central, rinichi, plămân, sistemul imunitar. Pe de altă parte, compoziţia bilei, secretată de ficat, are o copoziţie complexă, iar evacuarea bilei în intestin este declanşată şi echilibrată prin mecanisme nervoase (sistemul nervos vegetativ) şi umorale ( gastrina, polipeptidul pancreatic, bombezina, CCK) .

Metabolismul şi funcţiile sărurilor biliare şi ale pigmenţilor biliari se desfăşoară într-un ciclu hepato- bilio-entero-hepatic, o cascadă de reacţii biochimice în care albumina are un rol foarte important (ex. transportă bilirubina indirectă – neconjugată - în ficat, unde este conjugată cu acid glucuronic, sub acţiunea glucuronil - transferazei rezultând bilirubina directă.

Această extraordinar de mică parte din funcţionarea ficatului şi a veziculei biliare, ca şi a tuturor organelor din corpul nostru, evidenţiază o complexitate şi o perfecţiune uimitoare, interconexiuni tot atât  de complexe şi perfecte, asupra cărora remediile naturale sunt cele mai potrivite pentru a restabili echilibrul funcţional şi morfologic în caz de îmbolnăvire.

Extractele gemoterapice sunt cele care au acţiunea cea mai complexă, acţionând pe mai multe niveluri – neuro - endocrin, metabolic, drenor şi detoxifiant, etc., prin compoziţia în elemente similare celor care se găsesc în celulele organismului. Acestea exprimă conexiunea cu pământul, caracteristicile acţiunilor la nivel celular fiind determinate de tipul de sol pe care cresc arborii şi arbuştii.

Dr. Luminița- Natalia Sârcă

© Asociatia Romana de Gemoterapie si Homeopatie