Febra reprezinta cresterea temperaturii corporale peste limta obisnuita a normalului si este determinata de toxinele microbiene, proteinele straine, proteinele proprii, rezultate din distructii celulare(substante numite pirogene). Acesti agenti pirogeni determina comutarea brusca a termostatului hipotalamic, de la nivelul normal la un nivel mai inalt, de la temperatura de 37° la 38°- 40° C.
Deoarece temepratura sanguina este mai scazuta decat temperatura noua a termostatului hipotalamic, apar raspunsuri neurovegetative, care ajuta corpul sa-si creasca temperatura la noua valoare: senzatia de frig-frison, piele rece din cauza vasoconstrictiei si ,,piele de gaina” prin piloerectie. Din punct de vedere metabolic apare hiperglicemia, accelerarea ritmului cardiac si respirator. Senzatia de frig dispare apoi cand temperatura corporala atinge temperatura termostatului hipotalamic (39°- 40° C). Atata timp cat se continua efectul factorului care a determinat comutarea termostatului hipotalamic la nivelul inalt temperatura corporala este reglata aproape in acelasi mod ca si normal dar la un nivel mult mai ridicat de temperatura.
Daca se indeparteaza brusc factorul care a determinat cresterea temperaturii, termostatul hipotalamic, este comutat brusc la nivelul normal, mai scazut, in aceasta situatie temperatura sangelui este tot 39°, dar hipotalamusul incearca acum sa regleze temperatura corporala la valoarea de 37° C. In aceasta situatie corpul prezinta o sudoratie intensa, si incalzirea brusca a pielii datorata vasodilatatiei generalízate. Aceasta modifcare brusca a situatiei in cursul unei boli febrile este cunoscuta sub numele de criza sau flash, imbujorare. Inainte de aparitia antibioticelor doctorii asteptau aceasta criza, deoarece odata aparuta, acestia stiau ca temperatura pacientului va scadea in scurt timp.
Este stiut ca agentii pirogeni nu actioneaza direct asupra centrului termoreglarii ci provoaca un raspuns din partea granulocitelor, care degradandu-se in procesul de fagocitoza, elibereaza un pirogen leucocitar, substanta lipoproteica provenita din membrana leucocitara. Aceasta este substanta care actioneaza direct asupa hipotalamusului.
In infectii, febra intesifca metabolismul celular creand conditii de desfasurare a activitatii fagocitare, marind eficienta raspunsului imun specific si nespecific. Aceste reactii nu se petrec cu usurinta la temperatura normala a corpului. In cazul in care organismul raspunde la infectie cu o crestere mare a temperaturii se considera a fi un organism cu o imunitate buna, stiind sa faca fata singur la agentul patogen.
Pentru a ajuta organismul in ,,lupta” lui, este bine sa nu se combata febra cu orice pret. Cele mai eficiente tratamente ale febrei sunt reprezentate de frectiile cu apa si alcool sau apa si otet, la nivelul talpilor, cefei fruntii, burtii sau a capului, sau aplicarea de prisnite cu prosoape inmuite in apa calduta, in care se infasoare intregul corp, si peste care se aplica o patura uscata, menitinandu-se aceasta aplicatie timp de 10-15 minute si repetata de 2-3 ori pentru a permite transferul de caldura. Este importanta sa se mareasca aportul de lichide si sa se administreze vitamina C, acestea fiind necesare pentru metabolismul leucocitar.
Medicina naturala propune adiminstrarea a cateva produse gemoterapice, care fie actioneaza asupra inflamatiei, fie pe stimularea imunitara, fie aduc aport de vitamina C:
Acestea se pot adminstra la intervale de 3-4 ore cu numarul de picaturi adaptat pentru varsta pacientului, rarindu-se numarul adiminstrarilor, in functie de scaderea temperaturii si imbunatarirea starii generale.
Antipireticele de sinteza tip Aspirina, Paracetamol, actioneaza direct asupra hipotalamusului, comutand brusc temepratura acestuia de la valoarea mai mare la o valoare mai mica si sunt recomandate in cazul in care temperatura este mai mare de 39° C, in cazul in care exista pericolul convulsiilor febrile, sau la bolnavii cronici cu oraganismele slabite.
Ceea ce este importante de retinut este ca febra aparuta la un organism nu trebuie considerata un dusman ci un aliat impotriva agentului agresor, iar masurile pe care le luam in fata ei pot ajuta un organism sa invinga mai usor boala si sa se refaca mai usor.