Istoricul Gemoterapiei

Gemoterapia îsi are originile, ca multe alte terapii, în antichitate.

Galenus (c.130—c.190), medic si filozof grec din Roma antica, cunoscut si ca parintele farmaciei, prepara un balsam cicatrizant din muguri de plop (Acopon), a carui faima a fost dusa mai departe de "Unguentum populeum" care este preluat de primele farmacopeei.

Paracelsus (c.1493 1541), medic si alchimist germano elvetian, intuieste diferentierea actiunii terapeutice în functie de partea de planta si perioada din ciclul de dezvoltare al plantei – ca mugure, ram, floare, frunza sau fruct. Sustine, deasemenea, folosirea extractului total chintesenta a plantei fapt ce poate fi comparat cu notiunea de fitocomplex foarte sustinuta în zilele noastre considerându se ca extractele totale din plante (si nu doar un component extras)sunt mai active si mai putin toxice.

Alexander Von Humboldt (1779 1804), cel mai mare explorator care a realizat cercetari  interdisciplinare, dorea sa înteleaga interactiunea dintre vegetatie, fauna, sol si clima si sa explice importanta deosebita pentru sanatatea oamenilor si a planetei. Multi dintre medici ignora aceste conexiuni cu mediul înconjurator si importanta lor în viata si medicina. El a spus ca "cea mai periculoasa viziune despre lume este cea a oamenilor care nu au privit niciodata lumea". Întelegerea semnificatiei unei plante presupune intelegerea misterelor vietii.

Parintele gemoterapiei moderne este medicul belgian Pol Henry, cel care a redescoperit calitatile binefacatoare ale mugurilor si a înteles si explicat paralelismul existent între evolutia padurii si evolutia materiei proteice la om. Aceste tesuturi embrionare din care an de an plantele se refac, contin principiile active si energia necesara reluarii ciclului anual de viata. Primele sale lucrari în domeniul gemoterapiei se publica în 1959 în "Analele homeopatice din Normandia".

Pol Henry a denumit aceasta metoda terapeutica cu mai multi termeni: gemoterapie, blastoterapie si fitoembrioterapie. Dintre acestea, termenul de gemoterapie s a impus, fiind mai usor de retinut (dar si contestat de catre unii specialisti care considera ca se poate confunda cu terapia cu pietre pretioase geme). Medicul italian Fernando Piterà propune termenul de meristemoterapie – de la meristeme tesuturi vegetale embrionare.

Din meristem deriva toate tesuturile adulte, definitive, ale plantei. Prin compozitia si calitatile deosebite ale gemoterapicelor, acestea actioneaza preponderent prin stimularea functiei de reechilibrare a homeostaziei celulare si tisulare.

Dr. Pol Henry recomanda utilizarea gemoterapiei pe baza testelor de laborator, individualizând tipurile de alterari de la nivelul proteinelor sângelui, prin analogie cu ecosistemul în care planta se dezvolta si pe baza studierii felului în care plantele influen-teaza traseul electroforezei proteinelor. El a dezvoltat si experimentat metoda de tratament gemoterapic analogico biologica. Acest model a fost preluat si folosit în practica de medici care i au continuat cercetarile: Martin, Paquelet si Reymond.

Gemoterapia s a dezvoltat foarte mult dupa studiile întreprinse privind compozitia tesuturilor meristematice si punerea în evidenta a factorilor de crestere (gibereline Netien si Combet), enzime,hormoni vegetali, vitamine, aminoacizi, acizi nucleici (ADN/ARN).

O abordare terapeutica mai larga este cea clinica, în functie de patologie, pe baza observatiilor clinice. Fiecare gemoterapic are un tropism special pentru anumite organe, care a fost evidentiat si folosit în terapie. Modelul clinic a fost experimentat de medicii francezi Julian, Bergeret, Tetau si Lernout. Este la ora actuala abordarea uzuala în gemoterapie.

Marea majoritate a medicilor care au dezvoltat metoda gemoterapica au fost medici homeopati. Astfel s a evidentiat si o alta abordare a gemoterapiei, din perspectiva homeopatiei. Printre curentele care circula în homeopatie este si acela al drenajului (dezin-toxicarii) necesar înainte de a administra un remediu homeopatic individualizat. Tehnica drenajului utiliza la început dilutii homeopatice joase din tincturi mama care actionau la un anumit nivel: renal, hepatic, piele, etc. Gemoterapia, prin tropismul bine determinat al acestor extracte, a aparut ca o metoda moderna si deosebit de eficienta de drenaj. Atunci când boala nu a depasit un anumit grad de dezvoltare – acest drenaj poate fi suficient pentru vindecare. Primii care au sustinut aceasta tehnica în homeopatie au fost: medicul elvetian Nebel si ulterior medicii francezi Vannier si Roy.

Studii preclinice si studii clinice cu produse gemoterapice s au realizat în Franta de catre dr. Max Tetau, Andre Julian, Claude Bergeret, Henri Lernout.

O lucrare de gemoterapie deosebit de valoroasa este cea a dr. Fernando Piterà, medic italian, docent în homeopatie, fitoterapie si bioterapie. El a reunit si actualizat (acum la a patra editie) tot materialul stiintific din domeniul gemoterapiei, aducându si si un aport personal la experimentarea si dezvoltarea gemoterapiei. Lucrarea sa, COMPENDIU DE GEMOTERAPIE CLINICA (Meristemoterapia), are aproape 300 de indici bibliografici. Prezinta o baza teoretica deosebit de valoroasa, prin care fundamenteaza mecanisme de actiune prin experimentari "in vitro"si "in vivo". Fiecare planta/arbore/arbust are câte o monografie ampla, realizând peste 80 de astfel de monografii. Monografiile prezinta aspecte botanice (îmbogatie la unele plante si cu aspecte legate de simbolismul plantei), componente si substante active, proprietati terapeutice traditionale si specifice gemoterapiei, partea /partile de planta folosite în gemoterapie, organotropismul fiecarui tesut meristematic, sindromul biologic experimental (abordarea analogico biologica), indicatiile clinice si posibile asocieri (acestea se pot particulariza la fiecare pacient, în functie de patologia asociata pe care o prezinta), modul general de prescriere pentru produsul gemoterapic singur sau în asocieri si în final remedii gemoterapice complementare analogice sau cu sinergism clinic. În acest fel gemoterapia a capatat o structura foarte documentata (ca si fitoterapia), care nu poate permite o neacceptare a ei în rândul terapiilor naturale.

Aceasta lucrare valoroasa a dr. Piterà , procurata din Italia la initiativa specialistilor firmei Plantextrakt, a fost tradusa în limba româna de catre dr. Sorina Soescu, medic de medicina generala cu competenta în homeopatie, fitoterapie si gemoterapie.

Dr. Piterà continua sa studieze tesuturile meristematice ale unor plante care nu au fost folosite înca în acest domeniu, având o serie de produse gemoterapice în experimentare preclinica si clinica.

Farm. Carmen Ponoran
Secretar general ARGH