Materiale informative ARGH

Detalii

Categorie: Fp_tabs

Publicat Joi, 12 Mai 2011

Scris de Materiale Informative

Accesări: 2162

Remedii Florale Bach

Pur si simplu…..vindecare

Sănătate 5D

Manual de sănătate

Homeopatia pentru toti

Detalii

Categorie: Fp_tabs

Publicat Joi, 12 Mai 2011

Scris de Materiale Informative

Accesări: 2920

Vademecum gemoterapic

Detalii

Categorie: Fp_tabs

Publicat Joi, 12 Mai 2011

Scris de Materiale Informative

Accesări: 2178

În tesuturile vegetale aflate in faza de crestere (tesuturi embrionare) se regasesc, indiferent de vârsta plantei, proprietatile de mentinere a reactiilor anabolice, ale celulei vegetale, capacitatea de reproducere si de multiplicare celulara. Gemoterapia poate fi considerata si o punte de legatura între alopatie si homeopatie.

Produse 100% naturale.
Vezi toate afectiunile

Recomandari de la A la Z pentru trusa casei

Detalii

Categorie: Homeopatie

Publicat Miercuri, 11 Mai 2011

Scris de Materiale Informative

Accesări: 53652

Înainte de a pleca la drum, pentru prevenirea oboselii: ARNICA CH9 - 3 granule înaintea calatoriei, de mai multe ori pe zi, daca se va depune un efort fizic mare.

Taieturi, rani, traumatisme:

În toate cazurile se administreaza ARNICA CH9 câte 3 granule o data la 2 ore, de 4 - 5 ori, iar daca este ceva mai grav se continua administrarea timp de 3 zile, 3 granule de 3 ori pe zi.
Se completeaza cu LEDUM CH9, aceeasi administrare în caz de: rani cu senzatie locala de amorteala si rece; ochi învinetit cu dureri persistente ameliorate de aplicatii reci; plagi întepate.

Entorse, luxatii, întinderi musculare:

Pentru primul ajutor ARNICA CH9 si RUTA CH9, alternativ ameliorând fenomenele congestive locale.

Întepaturi de insecte:

Preventiv, în zonele cu risc mare, LEDUM CH9, 3 granule pe zi. Tratamentul întepaturilor se va face cu APIS CH9 când locul întepaturii este cald, rosu si inflamat; ARNICA CH9 si LEDUM CH9 când locul întepaturii este foarte dureros si inflamat.

Insolatie:

Se manifesta prin: dureri de cap pulsatile, fata rosie, piele transpirata: GLONOIN CH9 si BELLADONNA CH9, alternativ; cu sângerare din nas: se completeaza tratamentul cu CHINA CH9.

Arsura solara (sau alte arsuri):

Se manifesta prin durere arzatoare, piele rosie si calda: ARNICA CH9 si BELLADONNA CH9, alternativ; în cazul aparitiei veziculelor: CANTHARIS CH9.

Afectiuni dupa expunere în curent de aer:

Dupa expunere în curent de aer rece si uscat (la geamul unui vehicul) sau dupa caldura foarte intensa si stat în curent, cu simptome: sete, agitatie, febra (fara transpiratii) se va administra ACONITUM CH9. Simptomele apar brusc si sunt intense. Daca apar transpiratiile se administreaza BELLADONNA CH9 pâna la prezentarea la medic.

Diaree estivala:

În cazul diareei însotita de o mare slabiciune dupa scaun (provocata de obicei de abuzul de fructe): CHINA CH9.
Principalul remediu pentru indigestie este NUX VOMICA CH9: greturi, varsaturi, frisoane, în special când s-a mâncat prea mult (abuz cantitativ - prea multa mâncare - sau abuz dintr-o anumita mâncare), s-a baut prea mult (remediu pentru mahmureala), sau s-a mâncat ceva ce "nu a cazut tocmai bine". Se administreaza si în cazul constipatiei în timpul calatoriei, cu actiune mai ales la persoanele sedentare.

Conjunctivita acuta:

Fara secretii:BELLADONNA CH9 (ochi rosii arzatori, hipersensibilitate la lumina) sau APIS CH9 (edeme, durere întepatoare, ameliorata de comprese reci). În cazul prezentei secretiilor prezentarea la medic este obligatorie.

Cistita acuta:

La primele semne: usturime la mictiune si nevoie permanenta de a urina: CANTHARIS CH9.

Alte recomandari:

ATENTIE!!!
Cititi cu atentie modalitatile (felul în care se manifesta simptomul pe care îl puteti trata) si adresati-va medicului daca simptomele persista si dupa administrarea remediului homeopatic!

Noţiuni generale de homeopatie

Detalii

Categorie: Homeopatie

Publicat Joi, 28 Aprilie 2011

Scris de Sorina Soescu

Accesări: 18752

Homeopatia este o metoda de tratament bazata pe principiul similitudinii, care spune ca orice substanta, care în doze mari poate produce un tablou de boala la un om sanatos, poate vindeca, în doze mici, acelasi tablou de boala la o persoana suferinda.

Cu alte cuvinte, ceva care produce o suferinta, o poate si vindeca, diferita fiind numai doza în care este folosita substanta. Medicina populara româneasca cunoaste deja acest principiu, pe care îl numeste "cui pe cui se scoate". Sa ne amintim numai faptul ca într-o mahmureala intensa, dupa o noapte de petrecere, "dregerea" se face cu bere sau cu o mica cantitate de alcool. Cu alte cuvinte, substanta care în doza mare a produs tulburarea, în doza mica o amelioreaza. Sunt multiple exemple din tratamentul popular, în care se aplica principiul homeopat: ex. în cazul unei degeraturi, locul respectiv se freaca cu gheata… Homeopatia face parte din familia terapiilor care realizeaza un tratament al persoanei suferinde si nu al bolii, considerata separat. Homeopatia nu trateaza ulcerul sau hipertensiunea arteriala. Este o metoda care poate trata numai persoana X care are ulcer sau persoana Y care are hipertensiune arteriala. De aceea, pentru acelasi tip de suferinta, de exemplu pentru o gastrita, fiecare va primi alt remediu homeopatic.

În medicina traditionala, pentru dureri de stomac tuturor pacientilor li se recomanda aceleasi medicamente. Homeopatia are la dispozitie 100-200 remedii diferite care pot fi folosite pentru tratamentul unei dureri de stomac, fiecare remediu homeopatic putând fi prescris în dilutii diferite (deci având intensitati diferite ale activitatii). Remediile homeopatice se prescriu strict individualizat, in functie de modul în care se manifesta suferinta la fiecare persoana.

Se stie ca în medicina conventionala, atât medicul cât si pacientul sunt obisnuiti sa gândeasca în termeni de boala sau stare patologica. Aceasta este considerata o schimbare a starii normale, de sanatate, fiziologica, ca urmare a actiunii unor factori din exterior (infectii, traumatisme, stres) sau interni (alergii, boli autoimune). Ca sa poata fi tratata o astfel de boala, trebuie sa se puna un diagnostic bazat pe semne si simptome fizice. Dupa aceea, medicul va încerca un tratament al cauzei bolii, atunci când aceasta se cunoaste sau de cele mai multe ori, va aplica numai un tratament simptomatic, care va alina o parte din suferintele pacientului. De cele mai multe ori bolnavul este vazut fragmentat, fiecare specialist ocupându-se de o anumita parte a organismului bolnav, în final pierzându-se imaginea globala a omului care sufera.

Din cele spuse mai sus, observam ca alopatia este metoda organelor bolnave si homeopatia este metoda omului bolnav.

Ambele metode de tratament, homeopatia si alopatia, utilizeaza aceleasi tipuri de substante (de cele mai multe ori). Deosebirile sunt reprezentate de:

• modalitatea de diagnosticare (dupa o consultatie obisnuita se primeste un diagnostic de boala, dupa o consultatie homeopata se primeste un diagnostic de remediu potrivit pentru starea persoanei care are boala);
• modul în care se face prescriptia (reteta homeopata consta de cele mai multe ori într-un singur remediu sau o singura doza de remediu);
• doza de substanta folosita (chiar daca se folosesc aceleasi substante, modalitatea de preparare a remediilor homeopate este speciala si proprie acestei stiinte).

Deosebirea fundamentala între cele doua metode de tratament consta în faptul ca homeopatia este o metoda observationala si descriptiva, în care cel mai important proces îl reprezinta observarea pacientului. Alopatia este o metoda analitica si explicativa, care analizeaza simptomele pacientului, pentru descoperirea lantului cauzal.

Dr. Sorina Soescu, medic homeopat
Centrul de sanatate "Natura" Constanţa

Notiuni generale de gemoterapie

Detalii

Categorie: Gemoterapie

Publicat Joi, 28 Aprilie 2011

Scris de Simona Nitu

Accesări: 27252

Gemoterapia este o terapie naturala care utilizeaza extracte obtinute din tesuturi vegetale aflate in faza de crestere.

În aceste tesuturi embrionare se regasesc, indiferent de vârsta plantei, proprietatile de mentinere a reactiilor anabolice, ale celulei vegetale, capacitatea de reproducere si de multiplicare celulara. Gemoterapia poate fi considerata si o punte de legatura între alopatie si homeopatie.

Este apropiata de alopatie prin modalitatea de prescriere clinica, ce vizeaza vindecarea simptomelor clinice si normalizarea parametrilor biologici, pe baza organotropismului(actiunii specifice la nivelul anumitor organe) fiecarui preparat gemoterapic (fapt demonstrat prin cercetari stiintifice "in vitro" si "in vivo").

Este apropiata de homeopatie prin modul de preparare: dilutia 1 decimala (D1) care confera produsului proprietatea de a regla potentialul energetic al sistemului reticulo-endotelial. Se initiaza astfel reactii care duc la eliberarea celulelor de toxine ( detoxifiere celulara), producându-se asa-numitul "drenaj celular", astfel încât celulele deblocate îsi pot reface structura si functionalitatea.

La baza gemoterapiei stau 4 postulate:

1.  Întrucât viata este expresia dinamicii celulare, pentru vindecare este necesara utilizarea de celule în faza de diviziune potentiala care pot actiona si stimula alte tesuturi celulare.
2. Viata animala depinde complet de viata vegetala, ceea ce alimenteaza esenta vietii animale, o poate regenera atunci când apar alterari morfo-patologice.
3. Arborii reprezinta sediul vegetal în care energia vitala se exprima în fiecare an sub forma unei reânoiri celulare masive. Din acest motiv, toate tesuturile arborilor pe cale sa apara sau care sunt în curs de diviziune (meristeme) sunt cele mai indicate pentru dezintoxicarea, regenerarea si vindecarea celulelor omului.
4. Printre plantele utilizate, mesteacanul (BETULA PUBESCENS si BETULA VERRUCOSA) si stejarul (QUERQUS PEDUNCULATA) sunt cele care poseda cele mai clare si puternice capacitati de adaptare, aclimatizare, rezistenta si regenerare.Tesuturile embrionare ale acestor plante formeaza baza primara a terapiei de drenaj gemoterapic.

În cuvinte simple aceste postulate pot fi explicate astfel: materia vie este într-o continua miscare si schimbare; viata vegetala, animala, umana, dar si minerala exista datorita unei strânse legaturi si influente reciproce. Liantul îl reprezinta aminoacizii, respectiv PROTEINA, care sta la baza vietii, a materiei vii.

Atâta timp cât vegetalele pot sa interactioneze cu componentele organismelor animale si umane prin hrana, stimulând crestera si dezvoltarea acestora, este limpede si logic ca aceleasi substante pot sa intervina si în cazul unor distructii celulare sau functionale pentru corectia lor. Acest lucru poate fi realizat doar cu ajutorul acelor structuri vii care îsi pastreaza nealterat principiul de diviziune celulara.

Tesuturile care au aceste proprietati sunt tesuturi vegetale tinere numite si tesuturi meristematice. În plus, modul de preparare al acestora,în stare proaspata,pastreaza nealterate principiile active: enzime, fitohormoni,aminoacizi, substante cu structuri asemanatoare organismului uman care pot, datorita acestei calitati sa initieze reactii la nivel celular, cu rol de fagocitare - eliminare a substantelor straine, având ca rezultat detoxifierea celulelor blocate si reluarea functionalitatii lor.

Dr. Simona Niţu
Presedinte ARGH

Istoricul Gemoterapiei

Detalii

Categorie: Gemoterapie

Publicat Joi, 28 Aprilie 2011

Scris de Carmen Ponoran

Accesări: 14084

Gemoterapia îsi are originile, ca multe alte terapii, în antichitate.

Galenus (c.130—c.190), medic si filozof grec din Roma antica, cunoscut si ca parintele farmaciei, prepara un balsam cicatrizant din muguri de plop (Acopon), a carui faima a fost dusa mai departe de "Unguentum populeum" care este preluat de primele farmacopeei.

Paracelsus (c.1493 1541), medic si alchimist germano elvetian, intuieste diferentierea actiunii terapeutice în functie de partea de planta si perioada din ciclul de dezvoltare al plantei – ca mugure, ram, floare, frunza sau fruct. Sustine, deasemenea, folosirea extractului total chintesenta a plantei fapt ce poate fi comparat cu notiunea de fitocomplex foarte sustinuta în zilele noastre considerându se ca extractele totale din plante (si nu doar un component extras)sunt mai active si mai putin toxice.

Alexander Von Humboldt (1779 1804), cel mai mare explorator care a realizat cercetari  interdisciplinare, dorea sa înteleaga interactiunea dintre vegetatie, fauna, sol si clima si sa explice importanta deosebita pentru sanatatea oamenilor si a planetei. Multi dintre medici ignora aceste conexiuni cu mediul înconjurator si importanta lor în viata si medicina. El a spus ca "cea mai periculoasa viziune despre lume este cea a oamenilor care nu au privit niciodata lumea". Întelegerea semnificatiei unei plante presupune intelegerea misterelor vietii.

Parintele gemoterapiei moderne este medicul belgian Pol Henry, cel care a redescoperit calitatile binefacatoare ale mugurilor si a înteles si explicat paralelismul existent între evolutia padurii si evolutia materiei proteice la om. Aceste tesuturi embrionare din care an de an plantele se refac, contin principiile active si energia necesara reluarii ciclului anual de viata. Primele sale lucrari în domeniul gemoterapiei se publica în 1959 în "Analele homeopatice din Normandia".

Pol Henry a denumit aceasta metoda terapeutica cu mai multi termeni: gemoterapie, blastoterapie si fitoembrioterapie. Dintre acestea, termenul de gemoterapie s a impus, fiind mai usor de retinut (dar si contestat de catre unii specialisti care considera ca se poate confunda cu terapia cu pietre pretioase geme). Medicul italian Fernando Piterà propune termenul de meristemoterapie – de la meristeme tesuturi vegetale embrionare.

Din meristem deriva toate tesuturile adulte, definitive, ale plantei. Prin compozitia si calitatile deosebite ale gemoterapicelor, acestea actioneaza preponderent prin stimularea functiei de reechilibrare a homeostaziei celulare si tisulare.

Dr. Pol Henry recomanda utilizarea gemoterapiei pe baza testelor de laborator, individualizând tipurile de alterari de la nivelul proteinelor sângelui, prin analogie cu ecosistemul în care planta se dezvolta si pe baza studierii felului în care plantele influen-teaza traseul electroforezei proteinelor. El a dezvoltat si experimentat metoda de tratament gemoterapic analogico biologica. Acest model a fost preluat si folosit în practica de medici care i au continuat cercetarile: Martin, Paquelet si Reymond.

Gemoterapia s a dezvoltat foarte mult dupa studiile întreprinse privind compozitia tesuturilor meristematice si punerea în evidenta a factorilor de crestere (gibereline Netien si Combet), enzime,hormoni vegetali, vitamine, aminoacizi, acizi nucleici (ADN/ARN).

O abordare terapeutica mai larga este cea clinica, în functie de patologie, pe baza observatiilor clinice. Fiecare gemoterapic are un tropism special pentru anumite organe, care a fost evidentiat si folosit în terapie. Modelul clinic a fost experimentat de medicii francezi Julian, Bergeret, Tetau si Lernout. Este la ora actuala abordarea uzuala în gemoterapie.

Marea majoritate a medicilor care au dezvoltat metoda gemoterapica au fost medici homeopati. Astfel s a evidentiat si o alta abordare a gemoterapiei, din perspectiva homeopatiei. Printre curentele care circula în homeopatie este si acela al drenajului (dezin-toxicarii) necesar înainte de a administra un remediu homeopatic individualizat. Tehnica drenajului utiliza la început dilutii homeopatice joase din tincturi mama care actionau la un anumit nivel: renal, hepatic, piele, etc. Gemoterapia, prin tropismul bine determinat al acestor extracte, a aparut ca o metoda moderna si deosebit de eficienta de drenaj. Atunci când boala nu a depasit un anumit grad de dezvoltare – acest drenaj poate fi suficient pentru vindecare. Primii care au sustinut aceasta tehnica în homeopatie au fost: medicul elvetian Nebel si ulterior medicii francezi Vannier si Roy.

Studii preclinice si studii clinice cu produse gemoterapice s au realizat în Franta de catre dr. Max Tetau, Andre Julian, Claude Bergeret, Henri Lernout.

O lucrare de gemoterapie deosebit de valoroasa este cea a dr. Fernando Piterà, medic italian, docent în homeopatie, fitoterapie si bioterapie. El a reunit si actualizat (acum la a patra editie) tot materialul stiintific din domeniul gemoterapiei, aducându si si un aport personal la experimentarea si dezvoltarea gemoterapiei. Lucrarea sa, COMPENDIU DE GEMOTERAPIE CLINICA (Meristemoterapia), are aproape 300 de indici bibliografici. Prezinta o baza teoretica deosebit de valoroasa, prin care fundamenteaza mecanisme de actiune prin experimentari "in vitro"si "in vivo". Fiecare planta/arbore/arbust are câte o monografie ampla, realizând peste 80 de astfel de monografii. Monografiile prezinta aspecte botanice (îmbogatie la unele plante si cu aspecte legate de simbolismul plantei), componente si substante active, proprietati terapeutice traditionale si specifice gemoterapiei, partea /partile de planta folosite în gemoterapie, organotropismul fiecarui tesut meristematic, sindromul biologic experimental (abordarea analogico biologica), indicatiile clinice si posibile asocieri (acestea se pot particulariza la fiecare pacient, în functie de patologia asociata pe care o prezinta), modul general de prescriere pentru produsul gemoterapic singur sau în asocieri si în final remedii gemoterapice complementare analogice sau cu sinergism clinic. În acest fel gemoterapia a capatat o structura foarte documentata (ca si fitoterapia), care nu poate permite o neacceptare a ei în rândul terapiilor naturale.

Aceasta lucrare valoroasa a dr. Piterà , procurata din Italia la initiativa specialistilor firmei Plantextrakt, a fost tradusa în limba româna de catre dr. Sorina Soescu, medic de medicina generala cu competenta în homeopatie, fitoterapie si gemoterapie.

Dr. Piterà continua sa studieze tesuturile meristematice ale unor plante care nu au fost folosite înca în acest domeniu, având o serie de produse gemoterapice în experimentare preclinica si clinica.

Farm. Carmen Ponoran
Secretar general ARGH