IN MEMORIAM Dr. Ofelia Lugojan-Ghenciu

In memoriam Dr. Ofelia Lugojan

"Tufele de Păducel? Le puteți vedea colo pe câmp! Acum găsiți și fructe, se pot mânca, sunt pline de tanini și vitamina C!"

Vocea totdeauna plină de entuziasm a Ofeliei plutea în încăperea cu podea de lemn, prin ale cărei geamuri privirea putea să zburde liberă pe câmpurile și dealurile mângâiate de lumina blândă a unei amiezi de toamnă târzie. Eram la Altringen, o localitate uitată din județul Timiș, în care mai poți regăsi pacea și liniștea apropierii de natură. Acolo a ales Ofelia să ne întâlnim o dată pe lună pentru seminar de homeopatie.

Ofelia... atât de vie și de prezentă în amintirea noastră!

A ales să plece dintre noi atunci când acest arbust, Păducelul, s-a împodobit cu haina sa albă, pentru a întâmpina primul sosirea primăverii. Mă plimb printre tufele albe ale Păducelului și gândul mă poartă invariabil la Ofelia. Nu este întâmplator. O legendă spune că ramurile acestui tufiș au fost folosite la coroana de spini a Fiului lui Dumnezeu și, de aceea, această plantă a decis să nu mai înflorească niciodată și s-a rugat mereu să fie iertată. Dumnezeu, însă, i-a spus că ea nu are nici o vină și, pentru a-i arăta întregii lumi nevinovăția și puritatatea, i-a dăruit îmbrăcăminte în întregime albă, înainte ca orice altă culoare a primăverii să-și facă apariția, astfel încât albul să bucure ochii și sufletele celor care îl văd. În plus, a dăruit acestei plante puteri tămăduitoare pentru toate poluările lumii: chimice, farmacologice, bacteriene, virale. Voi asocia mereu albul pur al tufelor de Păducel cu Ofelia (deși gemoterapicul său preferat era cel de Măslin). Mă gândesc la plecarea ei și, ciudat, nu simt tristețe, ci bucurie și pace în suflet. Mă invadează amintiri ale momentelor petrecute împreună cu cea care s-a dedicat homeopatiei și gemoterapiei cu toată ființa sa, până la capăt.

Nu i-a fost ușor, s-a luptat mereu pentru înțelegerea și promovarea homeopatiei și gemoterapiei: a predat, a explicat, a consultat și a tratat, a luat-o din nou de la capăt, cu blândețe și persuasiune, cu putere de convingere, cu exemple, cu rațiune, cu suflet. Uneori nu a fost înțeleasă, dar nu s-a dat bătută, a avut încredere de nestrămutat în această terapie greu acceptată în mediile academice. Ea însăși cu formație de medic alopat, medic pediatru, medic de familie, a întâlnit boala și suferința atât în mediul rural, cât și urban, a înțeles repede care sunt cauzele profunde ale îmbolnăvirilor și care sunt etapele de restabilire a sănătații. Odată descoperită terapia care să respecte aceste principii de vindecare, nu s-a mai despărțit de ea. A fost printre primii medici homeopați din Timișoara și a rămas ca un stâlp pentru toți cei care o căutau cu speranța vindecării, totdeauna disponibilă pentru pacienți, ascultându-le confesiunile cu răbdare îngerească și înțelegere profundă a suferințelor umane. Ignorându-se pe sine, consulta, fără să refuze pe nimeni, până la epuizare, dar rezultatele și recunoștința pacienților i-au dat putere să meargă mai departe.

Ca un adevărat maestru, a dorit ca aceste terapii să fie continuate, să nu se piardă, așa încât a depus toate eforturile pentru a organiza cursuri de competențe, întâlniri, conferințe, școli de vară de homeopatie, a deschis poarta către Academia Internațională de Homeopatie Clasică din Alonissos, unde au studiat și au absolvit zeci de medici români, a predat studenților de la Facultatea de Farmacie din Timișoara, a discutat și a promovat homeopatia clasică și gemoterapia „fiecăruia în parte și tuturor”, cum îi plăcea să spună. N-a pregetat să împărtășească cu bucurie toate cunoștințele și experiența a 40 de ani de practică medicală și 25 de ani de homeopatie oricărui medic dornic să învețe, știind că munca sa va rămâne și va fi, astfel, continuată.

A fost vicepreședinte al Asociației Române de Gemoterapie și Homeopatie, președinte al Asociației Medicale de Homeopatie și membru în consiliul de conducere al Societății Române de Homeopatie.

Datorită ei am urmat cursurile de homeopatie și gemoterapie și pot practica astăzi aceste terapii spre beneficiul pacienților, datorită ei am copii care nu cunosc ca tratament decât granulele homeopate și picăturile de gemoterapice, datorită ei am învățat ce înseamnă o vindecare blândă, promtă și fără sechele. Vocea ei îmi răsună în gând ori de câte ori am dubii, întrebări sau nelămuriri.

Noi, cei care am rămas să încercăm să ducem mai departe munca Ofeliei, îi vom fi mereu recunoscători, atât ca pacienți cât și ca studenți sau colegi. Avea totdeauna o vorbă bună care liniștea agitația de prisos și lămurea lucrurile în așa fel încât deveneau deodată simple.

Sper ca noi, cei cărora ne-a fost profesor, îndrumător, medic, coleg, prieten, să reușim să mergem pe drumul cel drept, să fim mândri de moștenirea aceasta și să înmulțim talanții pe care ni i-a lăsat, pentru ca ea, acolo sus, să poată zâmbi cu același zâmbet larg cu care ne îmbrățișa aici.

Odihnă veșnică, dragă Ofelia!

dr. Oana Socoliuc

© Asociatia Romana de Gemoterapie si Homeopatie