Istoria homeopatiei veterinare (3)

Forta unei arte vesnic tinere

De-a lungul timpului, au fost elaborate mai multe teze de doctorat legate de homeopatia veterinara, dintre care se retin:

  • "Essai de traitement homeopatique des diarrhees" (Monteil, 1950);
  • "Contribution a l'etude du traitement des verrues par l"homeopathie chez les etalons" (Tegret, 1952);
  • "Pyrogenium et ses indications" (Belarbre, 1952);
  • "Les hepatites chroniques du chiens" (C. Sollogoub, 1957);
  • "Contribution a l'etude du traitement des osteites non suppurees, primitives du cheval par le micro-doses de calcium" (C. Belloir, 1958);
  • "Folliculine et homeopathie - Essais de traitement du prolapsus vaginal chez la vache" (Allagnon G., 1958);
  • "Arnica en medecine veterinaire" (Gerard David, 1959);
  • "Contribution a l'etude des boiteries et troubles locomoteurs du chien - Essai de traitement homeopathique" (Plaignard, 1963);
  • "Colchicum automnale" (Loiseau, 1965);
  • "Homeopathie veterinaire - Apis mellifica et ses indications" (Garner, 1966);
  • "Biotyopologie homeopatique - contribution a l'etude des constitutions chez les chiens" (Fortin G.);

HomeopatieIn Romania, dr. Alexandru Pop (dr. in medicina umana, dr. in medicina veterinara, dr. in farmacologie), cercetator stiintific la Institutul Cantacuzino si profesor dr. M. V. Francisc Popescu au fost printre fondatorii (1947) viitoarei Societati Române de Homeopatie.

Fiecare dintre medicii amintiti a dezbatut cu predilectie anumite probleme, din anumite puncte de vedere dar, dincolo de deosebirile de suprafata, din scrierile lor transpare un scop comun: acela de a forma o gândire medicala care decurge din sinteza unui bogat volum de cunostinte de agronomie, etologie, ecologie, etiologie si clinica medicala, care va da medicului o imagine unica si condensata a globalitatii simptomelor pacientului, imagine ce va trebui apropiata sau suprapusa peste simptomele clinice cunoscute din patogenezia remediului cerut.

Si pentru ca asistam la o adevarata "explozie" a medicinii bazata pe dovezi, iar practica medicala in general devine o cercetare stiintifica aplicativa, sa nu uitam ca parintele homeopatiei este de fapt si intemeietorul farmacologiei experimentale (cu cca. 38 de ani inainte de principiile enuntate de Claude Bernard).

Amintindu-ne de trecut, sa privim cu incredere si responsabilitate spre viitor iar prin eforturile noastre de (auto)perfectionare sa mentinem vie si sa amplificam forta celor care ne-au fost DESCHIZATORI DE DRUM.

© Asociatia Romana de Gemoterapie si Homeopatie