Noţiuni generale de homeopatie

Homeopatia este o metoda de tratament bazata pe principiul similitudinii, care spune ca orice substanta, care în doze mari poate produce un tablou de boala la un om sanatos, poate vindeca, în doze mici, acelasi tablou de boala la o persoana suferinda.

Cu alte cuvinte, ceva care produce o suferinta, o poate si vindeca, diferita fiind numai doza în care este folosita substanta. Medicina populara româneasca cunoaste deja acest principiu, pe care îl numeste "cui pe cui se scoate". Sa ne amintim numai faptul ca într-o mahmureala intensa, dupa o noapte de petrecere, "dregerea" se face cu bere sau cu o mica cantitate de alcool. Cu alte cuvinte, substanta care în doza mare a produs tulburarea, în doza mica o amelioreaza. Sunt multiple exemple din tratamentul popular, în care se aplica principiul homeopat: ex. în cazul unei degeraturi, locul respectiv se freaca cu gheata… Homeopatia face parte din familia terapiilor care realizeaza un tratament al persoanei suferinde si nu al bolii, considerata separat. Homeopatia nu trateaza ulcerul sau hipertensiunea arteriala. Este o metoda care poate trata numai persoana X care are ulcer sau persoana Y care are hipertensiune arteriala. De aceea, pentru acelasi tip de suferinta, de exemplu pentru o gastrita, fiecare va primi alt remediu homeopatic.

În medicina traditionala, pentru dureri de stomac tuturor pacientilor li se recomanda aceleasi medicamente. Homeopatia are la dispozitie 100-200 remedii diferite care pot fi folosite pentru tratamentul unei dureri de stomac, fiecare remediu homeopatic putând fi prescris în dilutii diferite (deci având intensitati diferite ale activitatii). Remediile homeopatice se prescriu strict individualizat, in functie de modul în care se manifesta suferinta la fiecare persoana.

Se stie ca în medicina conventionala, atât medicul cât si pacientul sunt obisnuiti sa gândeasca în termeni de boala sau stare patologica. Aceasta este considerata o schimbare a starii normale, de sanatate, fiziologica, ca urmare a actiunii unor factori din exterior (infectii, traumatisme, stres) sau interni (alergii, boli autoimune). Ca sa poata fi tratata o astfel de boala, trebuie sa se puna un diagnostic bazat pe semne si simptome fizice. Dupa aceea, medicul va încerca un tratament al cauzei bolii, atunci când aceasta se cunoaste sau de cele mai multe ori, va aplica numai un tratament simptomatic, care va alina o parte din suferintele pacientului. De cele mai multe ori bolnavul este vazut fragmentat, fiecare specialist ocupându-se de o anumita parte a organismului bolnav, în final pierzându-se imaginea globala a omului care sufera.

Din cele spuse mai sus, observam ca alopatia este metoda organelor bolnave si homeopatia este metoda omului bolnav.

Ambele metode de tratament, homeopatia si alopatia, utilizeaza aceleasi tipuri de substante (de cele mai multe ori). Deosebirile sunt reprezentate de:

• modalitatea de diagnosticare (dupa o consultatie obisnuita se primeste un diagnostic de boala, dupa o consultatie homeopata se primeste un diagnostic de remediu potrivit pentru starea persoanei care are boala);
• modul în care se face prescriptia (reteta homeopata consta de cele mai multe ori într-un singur remediu sau o singura doza de remediu);
• doza de substanta folosita (chiar daca se folosesc aceleasi substante, modalitatea de preparare a remediilor homeopate este speciala si proprie acestei stiinte).

Deosebirea fundamentala între cele doua metode de tratament consta în faptul ca homeopatia este o metoda observationala si descriptiva, în care cel mai important proces îl reprezinta observarea pacientului. Alopatia este o metoda analitica si explicativa, care analizeaza simptomele pacientului, pentru descoperirea lantului cauzal.

Dr. Sorina Soescu, medic homeopat
Centrul de sanatate "Natura" Constanţa