Forta unui Maestru se traduce si prin valoarea discipolilor sai, iar cazul lui Hahnemann a fost remarcabil si din acest punct de vedere. Dintre acestia ii vom aminti pe Wilhelm Johan Lux (1773 - 1849) si pe Ernst Ferdinand Rueckert (1795 - 1843), considerati ca fiind intemeietorii homeopatiei veterinare.
Dintre lucrarile lui Ernst Rueckert sunt de remarcat "Systematic Presentation of all the Homeopathic Medicines Known to this Time" (1831), lucrare folosita inca si astazi, simptomele fiind descrise exact asa cum au fost gasite in proovinguri, "A Brief Survey of the effects of Homeopathic Medicines on the Human Body" (1831), "Cutaneous Disease" (1833), "Diagnosis and Care, of the Most Important Diseas of the Horse elaborated according to Homeopathic Principles, for Agriculturists" (Meissen, 1839), "Description of the Diseas of Cattle, Sheep, Swine, Goats and Dogs, with Directions as to their Cure according to Allopathic and Homeopathic Principles" (Leipzig, 1841).
In 1835 Schmager publica o mica lucrare in care explica agricultorilor cum sa-si vindece singuri animalele.
In 1836 apare "Die Krankhtein des Pherdes" (Bolile cailor), scrisa de F. Gunther, lucrare in care sunt descrise peste 180 de remedii experimentate clinic.
1886 este anul aparitiei in SUA a primului manual de homeopatie veterinara editat de Humphreys.
La Paris, in 1890 editura Baillere publica "Le nouveau manuel de medicine veterinaire homeopathique", scrisa de F. Gunther si P. Lacuson.
In 1896 Hurndel a editat la Londra un tratat de homeopatie pentru cabaline.
W. Schabe a publicat la Leipzig, in 1926, lucrarea "Grosser illustriert Haustiererzt", un ghid ilustrat la sfarsitul caruia se gaseste un repertoar cu mai multe mii de simptome.
In 1936 au aparut "Elements de matiere medicale homeopatique" (Dr. Charles Fare) si "Precis de terapeutique veterinaire" (Pigot de Rueil).
Prima Academie de Homeopatie Veterinara a luat fiinta in 1941, fondatorul ei fiind Richard Pitcairn.
In 1948 Vittoz publica rezutatele obtinute cu remediul Thuja CH3 asupra verucilor la bovine. Acelasi remediu a fost utilizat si de profesorul Bordet in tratamentul papiloamelor buco-faringiene la caine.
Bardoulat si Charbonnier publica in "Precis d'urologie" mai multe articole referitoare la tratamentul homeopatic al afectiunilor aparatului urinar la animale, iar in 1950 apare sub semnatura lui Germaine Monteil "Essai de traitement homeopatique des diarrhiees".
Plantureux, de la Institutul Pasteur din Alger, publica (1949) in Revue de medecine veterinaire din Lyon si Toulouse, rezultatele pe care le-a obtinut in mai multe cazuri de turbare.
In 1952 apare "Medecine veterinaire homeopatique" de P. Aubry si M. Bardoulat.
In 1954 Lamouroux editeaza "Comment soigner un chien par L'homeopathie".
In 1965 sunt traduse din germana in franceza doua lucrari ale dr.H. Q. Wolff "Soignez vos chien" et "Soignez vos chat par l'homeopathie".
"Essai d'isoterapie urinaire en medecine veterinaire", scrisa de R. Bordet a aparut in 1962 iar in 1974, cei interesati s-au putut ghida dupa "Medecine et chirurgie du cheval" a carui autor este E.J.Catcott.
In lucrarea "Homeopathie veterinaire - Bioterapies", aparuta in 1983, H. Quinquandon surprindea intr-un mod foarte concis una dintre caracteristicile de baza ale homeopatiei: "aceasta medicina se apropie de derularea unei "benzi magnetice" a individului, banda inregistrata de la nastere pana la moartea economica sau naturala a animalului, caci ea comporta datele istorice si genetice, influenta mediului, terapia utilizata anterior.
