Homeopatie veterinară

De-a lungul timpului, au fost elaborate mai multe teze de doctorat legate de homeopatia veterinara, dintre care se retin:

• "Essai de traitement homeopatique des diarrhees" (Monteil, 1950);
• "Contribution a l'etude du traitement des verrues par l"homeopathie chez les etalons" (Tegret, 1952);
• "Pyrogenium et ses indications" (Belarbre, 1952);
• "Les hepatites chroniques du chiens" (C. Sollogoub, 1957);
• "Contribution a l'etude du traitement des osteites non suppurees, primitives du cheval par le micro-doses de calcium" (C. Belloir, 1958);
• "Folliculine et homeopathie - Essais de traitement du prolapsus vaginal chez la vache" (Allagnon G., 1958);
• "Arnica en medecine veterinaire" (Gerard David, 1959);
• "Contribution a l'etude des boiteries et troubles locomoteurs du chien - Essai de traitement homeopathique" (Plaignard, 1963);
• "Colchicum automnale" (Loiseau, 1965);
• "Homeopathie veterinaire - Apis mellifica et ses indications" (Garner, 1966);
• "Biotyopologie homeopatique - contribution a l'etude des constitutions chez les chiens" (Fortin G.);

Forta unui Maestru se traduce si prin valoarea discipolilor sai, iar cazul lui Hahnemann a fost remarcabil si din acest punct de vedere. Dintre acestia ii vom aminti pe Wilhelm Johan Lux (1773 - 1849) si pe Ernst Ferdinand Rueckert (1795 - 1843), considerati ca fiind intemeietorii homeopatiei veterinare.

Dupa ce studiase medicina umana la Oppeln (locul natal), medicina veterinara la Breslau, botanica si economia la Leipzig si jurisdictia la Jena, Lux si-a inceput practica medicala in 1810, continuand sa profeseze pana in 1847.

Venind in contact cu homeopatia, intre 1814 si 1821, Lux a adoptat-o cu entuziasm, iar in 1833 dezvolta o noua metoda de tratament: isopatia, pornind de la principiul "aequalia aequalibus curentur". A scris 14 carti, a editat periodicul "Zooiasis" si a publicat citeva articole, printre care "Isopathic of contagions", in care expune principiile isopatiei si arata ca  CH 30 este dilutia optima pentru metoda sa. Printre maladiile vindecate cu ajutorul isopatiei cita morva calului, carbunele oilor si altele.
Pornind de la ideea ca "devreme ce exista o aceeasi anatomie, aceeasi fiziologie, nu exista decat o patologie, o singura materia medica, o singura medicina pentru toate fiintele vii", Lux a obtinut rezultate favorabile in tratamentul colicilor la cai, al pneumoniilor la berbeci dar si in prevenirea avorturilor la oi.

Acest studiu sugereaza ca homeopatia poate fi o alternativa la antibiotice in diareea neonatala la purcei.

In studiu se subliniaza ca, utilizarea excesiva a antibioticelor la pasarile de curte, la taurine si porcine reprezinta o amenintare grava pentru sanatatea umana, sanatatea animalelor si a mediului. In sectorul cresterii animalelor antibioticele au fost inlocuite cu medicamente complementare sau alternative (CAM) proceduri dintre care homeopatia este cel mai frecvent aplicata. Tratamentul homeopatic are beneficii semnificative, deoarece remediile homeopatice nu lasa rezidii in produse si nu genereaza microorganisme rezistente.

Catel, rasa Cocker american in varsta de 6 luni.

Din anamneza aflam:

• subiectul prezinta o sensibilitate la medicamentele alopatice survenita in urma administrarii unei doze de piperazina care i-a declansat aparitia unei gastro-enterite. Orice medicament alopatic i se administra ii provoca imediat diaree;
• de ceva timp cainele si-a schimbat comportamentul; se excita din nimic;
• mananca mult, ii plac ouale pe care le mananca cu coaja, cauta si mananca lucruri indigeste;
• cu toata pofta de mancare, catelul este sub talia normala;
• in urma cu doua zile i-a aparut brusc o schiopatura la membrul posterior.

Pacienta era o vacuta in varsta de 4 ani, care nascuse in urma cu 2 luni.

La anamneza aflam:

In urma cu cateva zile, la nivelul mamelonului posterior drept s-a observat la sfarsitul mulsului, o modificare a laptelui, care era apos si avea usoara tenta albastruie. A fost diagnosticata o mamita acuta si i s-a facut un tratament cu o asociere de antibiotice. Dupa 48 de ore, nu se obtinuse o ameliorare, ci dimpotriva tabloul clinic se agravase. Vaca nu se mai putea scula de jos, era imobila, extremitatile erau inghetate.

Caine de 6 ani adus la consultatie pentru motivul ca prezinta periodic tulburari digestive.

La examenul clinic s-a constatat starea depresiva a animalului alternand cu o stare de anxietate. Urechile sunt murdare. Glandele anale obstruate. Prezinta un prurit fara leziuni notabile.

Prezinta o criza de cervicalgie acuta, la doua zile dupa ce a fost lovit din greseala in zona cefei. Criza a debutat printr-o stare de rigiditate a musculaturii gatului, muschii extensori erau foarte contractati, tinea capul in jos iar coloana vertebrala era arcuita. Prezenta un punct dureros in zona dorso-lombara. Temperatura rectala crestea la 40 de grade si se mentinea pe toata perioada crizei. Reactivitatea reflexa era exagerata, cel mai mic stimul ii provoca tremurul extremitatilor.

I s-a prescris un tratament cu cortizon dar stapanul vrea sa evite efectele secundare provocate de acest medicament si a incercat sa ii amelioreze durerile prin masaj cu uleiuri volatile.

La circa o saptamana dupa vaccinare catelul a prezentat o criza de epilepsie care tinde sa se repete.
Criza survine de obicei cand catelul se joaca cu alt caine si joaca ia un caracter mai agresiv. Interesant este ca, se pare ca el simte declansarea acesteia, deoarece întotdeauna cauta prezenta unuia dintre stapani. Urmeaza apoi un acces de vomitare, titubare, apoi cade, pedaleaza dar nu-si pierde cunostinta. Daca este luat în brate si consolat criza înceteaza. Dupa criza trufa este foarte rece.
Intre crize catelul este un hipersensibil, tresare la zgomote, la atingere. In timpul somnului prezinta secuse, miscari sacadate ale membrelor.

Bamby, un pui de magot, sensibila si capricioasa, uneori agreabila si dornica de companie, alteori furioasa si irascibila. Agreeaza spatiile mari, libertatea de miscare si suporta greu singuratatea.

Cand personalul de serviciu lipseste, Bamby devine agresiva, imuna la admonestari, incapabila sa-si domine comportamentul.

Hipersensibila si impresionabila, suporta greu prezenta vizitatorilor, iar starea sa de irascibilitate lua amploare cand cineva se apropria de cusca sau o privea insistent. Bamby se dezlantuia atunci in tipete, crize de violenta, arunca, sfasia tot ce iesea in cale, convulsii clonice si tuse iritativa pana la epuizare. Se linistea numai in prezenta unuia dintre ingrijitori si atunci dupa un spectacol de capricii cu numere de vrut apoi de refuzat diferite obiecte, incaierare pana la bataie serioasa cu semne, agitatie extrema, cu sarituri epuizante din care nu se oprea pana ce nu era luata in brate de ingrijitor.

O scurta privire in trecut, in istoria medicinei in general si a Homeopatiei in special, ne poate arata cat de complexa, de subtila, de nuantata poate deveni aceasta. In locul unui progres continuu, intrezarim un drum plin de meandre, de obstacole care se cer trecute, uneori de pasi inapoi... Intotdeauna insa, spiritul uman gaseste calea spre progres.

Articolul de fata se doreste a fi atat un omagiu adus celor care au pus bazele acestui concept terapeutic, cat si o incercare de intoarcere la izvoare, in dorinta de a arata ca Homeopatia este o stiinta care are o metodologie proprie, o doctrina bine definita si o experienta clinica vasta, bazata pe dovezi. Este in acelasi timp o arta, a carei aplicare necesita o pregatire temeinica si o daruire totala.

Fondatorul Homeopatiei a fost medicul uman de origine germana Christian Friederich Samuel Hahneman (1755 - 1843).