Cea mai puternică ipoteză de lucru a ultimilor ani este rolul esenţial pe care îl joacă sistemul limfatic în eliminarea reziduurilor celulare, cu rinichii jucând rol esenţial de supapă de eliminare a întregului sistem limfatic.

Sistemul limfatic al corpului este uriaş, sunt miliarde de colaterale limfatice răspândite pe sute de kilometri (paralel cu circulaţia sângelui) - el reprezentând "marele gunoier" şi "sistemul de canalizare" al întregului corp. El preia reziduurile celulare (rezultate în urma activităţii normale a fiecărei celule) şi le conduce de-al lungul traiectelor limfatice principale (care trec prin ganglionii limfatici, veritabile "fose septice" ale sistemului - şi locul în care bacteriile descompun reziduurile acide şi le fac "mai puţin acide") şi apoi către rinichi şi la exterior.

Simon Martin ne spune într-o informare recentă că a fost descoperit un sistem, necunoscut anterior, de îndepărtare a reziduurilor celulare - unic şi propriu al creierului. Oamenii de ştiinţă îl numesc sistemul "glimfatic" - pentru că se comportă exact ca sistemul limfatic, dar este realizat de către celulele gliale ale creierului.

Cercetătorii descriu acest sistem ca fiind "asemănător cu coroana unui arbore, cu ramurile sale - adică un sistem alcătuit din variate canale, principale şi secundare, prin care se scurg reziduurile".
Ar putea ca remediile gemoterapice să joace un rol în prevenţia şi tratamentul unor afecţiuni mentale precum Alzheimer-ul, Parkinson-ul sau accidentele vasculare cerebrale?

Gemoterapia foloseşte remedii din muguri de arbori!

"La baza lor, toate bolile neurodegenerative sunt asociate cu acumularea de reziduuri celulare", spune Dr. Maiken Nedergaard, Dmsc, co-director al Centrului Universităţii Rochester pentru Neuromedicină Translaţională şi cercetător principal al echipei din spatele descoperirii. "Înţelegerea şi descoperirea modului în care putem să modulăm sistemul creierului de îndepărtare a reziduurilor toxice ar putea să indice noi modalităţi de tratament pentru aceste afecţiuni."

Această noutate ştiinţifică este ceva absolut - rezultatele au fost obţinute anul trecut (2012) numai datorită noilor tehnologii care au permis cercetătorilor să observe pentru prima dată în istorie micro-circulaţia în creierul viu.

Iar "povestea" continuă. După descoperirea sistemului glimfatic, echipa Rochester a continuat să publice noi descoperiri. Cea mai recentă (anul acesta) a arătat faptul că studiind creierul şoarecilor în timp real, ei au aflat că sistemul glimfatic este operaţional doar când animalele dorm. În lucrarea lor, publicată în "Science" în luna octombrie 2013 - ei expun teoria creierului care "se curăţă" de toxine în timpul somnului, prin expansiunea canalelor dintre celulele nervoase care permite fluxul lichidului cefalo-rahidian (nimic altceva decât o prelungire a sistemului limfatic, la nivelul sistemului nervos).

În aceeaşi lună, un grup independent de studiu a confirmat descoperirile cercetării Rochester. Oamenii de ştiinţă de la John Hopkins au anunţat legătura dintre tulburările de somn şi debutul/progresul bolii Alzheimer. Ei au descoperit faptul că cei care raportau perioade mai scurte de somn şi  de o calitate mai proastă - prezentau o producţie crescută de beta-amiloid, proteina de semnătură descoperită în creierul pacienţilor cu boală Alzheimer.

Vă mai prezentăm câteva detalii ale cercetării sistemului glimfatic. Cele mai multe informaţii sunt din cercetările Rochester - care sunt foarte noi şi încă nu au fost trecute în cărţi. Profesoara Nedergaard (o daneză) îşi conduce echipa în continuare spre alte descoperiri.

Sistemul glimfatic acţionează ca un fel de sistem de "canalizare" (este descrierea echipei Rochester!), cu mici conducte ramificate, care servesc creierul în acelaşi mod în care sistemul limfatic serveşte restul corpului - prin eliminarea produselor reziduale celulare.

"Eliminarea reziduurile este de importanţă majoră pentru fiecare organ, şi de mult ne punem întrebări cum reuşeşte creierul să scape de proprii produşi reziduali" spune Nedergaard. "Cercetarea noastră arată că acest organ, creierul se "curăţă" într-un mod extrem de organizat şi pe o scală mult mai mare decât ştiam anterior".

"Sperăm ca toate aceste descoperiri să aibă implicaţii în tratamentul multor afecţiuni ale creierului, precum leziunile traumatice, accidentele vasculare cerebrale, boala Alzheimer sau Parkinson".

Echipa a făcut aceste descoperiri pe şoareci, care au creierele remarcabil de asemănătoare cu ale oamenilor. "Totată lumea" ştia că lichidul cefalo-rahidian (LCR) joacă un rol important în curăţarea ţesuturilor creierului, îndepărtând produşii reziduali şi aducând nutrienţi în interiorul ţesutului nervos, prin intermediul difuziei, o mişcare mult mai lentă, comparativă cu mecanismele pasive de drenaj. Sistemul nou descoperit favorizează circulaţia LCR către fiecare colţişor al creierului mult mai eficient şi mai rapid, într-un flux presurizat sau convecţie.

"Ca şi cum creierul are doi gunoieri principali - unul mai lent, cel pe care îl cunoşteam deja, şi unul mai rapid, pe care de abia l-am descoperit" spune Nedergaard. "Dată fiind rata înaltă de metabolizare a creierului şi sensibilitatea sa deosebită, nu este suprinzător că mecanismele de îndepărtare a reziduurilor sunt mult mai specializate şi mai extensive decât ştiam până acum.!"

Sistem hidraulic presurizat

În timp ce sistemul anterior descoperit lucrează ca un sistem de scurgere, "strecurând" LCR printre celulele ţesutului nervos, noul sistem este unul sub presiune, care pompează cantităţi masive de LCR prin creier în fiecare zi, pentru a îndepărta reziduurile mai intensiv.

Sistemul glimfatic este ca un strat de conducte care înconjoară vasele de sânge existente ale creierului. Echipa a descoperit faptul că celulele gliale numite astrocite folosesc proiecţiile cunoscute ca "axoni terminali" pentru a forma reţele de conducte în jurul arterelor şi venelor exterioare din creier - într-un mod similar în care o reţea de arbori plantaţi de-al lungul unei străzi formează un fel de conduct prin care trec curenţi deasupra drumului principal.

Axonii terminali sunt plini de structuri cunoscute drept canale pentru apă (sau aquaporine), care mişcă LCR prin creier. Echipa de cercetare a descoperit că LCR este pompat în creierul de-a lungul canalelor care înconjoară arterele, apoi spală creierul şi ulterior se colectează în canale în jurul venelor şi elimină reziduurile din creier.

De ce nu a fost văzut acest sistem mai înainte

Sistemul operează doar atunci când este intact şi este operant doar în creierul viu. Oamenii de ştiinţă care nu aveau la dispoziţie tehnologii de vizualizare a fluxului LCR la un animal în viaţă, 24 ore pe zi - au studiat doar secţiuni din ţesut cerebral de la animale moarte. Pentru a studia un creier întreg, viu - echipa Rochester a utilizat tehnologie de ultimă generaţie numită microscopie cu doi fotoni, care a permis urmărirea fluxului sanguin, LCR şi altor substanţe în creierul animalelor în viaţă.

Când au cercetat amiloidul beta, placa proteică care se acumulează în creierul pacienţilor cu Alzheimer, ei au descoperit că mai mult de jumătate din amiloidul îndepărtat din creierul şoarecilor, în condiţii normale, era îndepărtat prin intermediul sistemului glimfatic.

Eliminarea reziduurilor

Oamenii de ştiinţă au comentat: "Înţelegerea modului în care creierul face faţă propriilor reziduuri este un punct critic. În orice organ al corpului, îndepărtarea reziduurilor este o problemă fundamentală, la fel de importantă ca primirea nutrienţilor. În creier, este un subiect deosebit de interesant, pentru că este esenţial în toate bolile neurodegenerative, inclusiv Alzheimer-ul. În acestea, acumularea de reziduuri proteice (acide) sufocă şi ulterior ucid reţeaua neuronală a creierului".

"Este posibil ca o creştere a activităţii sistemului glimfatic să poate ajuta la prevenţia depozitării şi acumulării de amiloid, şi ar putea oferi un nou mod de curăţenie a creierului, cu alte cuvinte prevenţie şi tratament în Alzheimer".

Conexiunea cu somnul

În ceea ce priveşte eliminarea amiloidului, sistemul glimfatic îl curăţă de două ori mai rapid atunci când şoarecii dorm, decât atunci când sunt treji. Se comentează acum faptul că una dintre funcţiile cele mai importante ale somnului ar fi "nevoia de eliminare din ţesuturi a unora dintre cei mai potenţial toxici metaboliţi rezultaţi din propria acţiune a creierului".

Folosind noua tehnologie pentru a privi, pentru prima oară în istorie, ce se întâmplă în interiorul celulelor creierului în timpul somnului, cercetătorii au văzut faptul că spaţiul dintre celule se expansionează, permiţând toxinelor să fie eliminate. Este sistemul glimfatic activat. Nedergaard spune: "Somnul schimbă structura celulară a creierului. Pare că este o stare complet diferită".

"Ideea că o boală a "creierului murdar" precum Alzheimer-ul poate rezulta doar în urma încetinirii acţiunii sistemului glimfatic pe măsură ce noi îmbătrânim, este un mod complet nou de a regândi afecţiunile neurologice" spune Nedergaard. "Ne furnizează, în acelaşi timp, un nou set de obiective potenţiale, pentru a creşte eficienţa eliminării limfatice şi în final, a modifica evoluţia acestor afecţiuni".

Comentariu personal:
Este uimitor cum cercetarea ştiinţifică ne confirmă şi susţine propriile noastre eforturi terapeutice.
În gemoterapie - noi deja avem instrumentele pentru  a îndeplini această acţiune - de stimularea a eliminării produşilor reziduali celulari - mugurii din arbori!
Multumim lui Simon Martin şi lui Nick Churchill pentru informaţiile furnizate.
Sunt important de cunoscut de toţi iubitorii gemoterapiei.

Lucrările:
* Iliff JJ et al. A Paravascular Pathway Facilitates CSF Flow Through the Brain Parenchyma and the Clearance of Interstitial Solutes, Including Amyloid β. Sci Trans Med 2012, 4 (147): 147.
* Xie L et al. Sleep drives metabolite clearance from the adult brain. Science 2013, 342 (6156): 373.
Spira AP et al. Self-reported Sleep and β-Amyloid Deposition in Community-Dwelling Older Adults. JAMA Neurology, 2013, epub Oct 21.